Gardurile vii sunt structuri vegetale de mare densitate care pot fi alcatuite din 1-3 randuri de arbusti sau arbori de talie mica, ce pot fi modelati prin tunderi repetate. Rolul gardurilor vii poate fi inlocuirea sau dublarea unui element arhitectural construit, delimitarea unei zone functionale, adapostirea unor obiecte de mobilier de parc, mascarea sau separarea vizuala a anumitor elemente inestetice, directionarea si fluidizarea circulatiei. Adesea gardurile vii, prin tundere, pot constitui piese artistice deosebite. In functie de speciile alese, acestea pot fi impartite in trei categorii: bordura - pana la 0.4 m inaltime, garduri vii propriu-zise - de la 0.5 m pana la 2 m si ziduri verzi - inaltimi mai mari de 3 m. Printre cele mai des folosite specii se numara: buxus, berberis, carpen, chiparos, ilex, laur englezesc, lemn lainesc, photinia, pyracantha, tuia sau tisa.